Ești medicamentul care mă ucide...lent.

 

Dar așa cum pui nitroglicerină sub limbă ca să nu-ți lași inima să moară, la fel te-am lipit și eu de suflet ca să mai pot iubi viața.

Știi că mă rănești cu uitarea și uneori cu vorbele tale tăioase, dar orice medicament are și efecte secundare... Pe care mi le asum dacă vreau să-mi fie bine.

Te-ai transformat în drog și simt că n-am aer atunci când nu ești. Chiar și cu efectele tale secundare!

Și-atunci ca un nebun vreau supradoze, pentru că nu-mi pasă că prea mult din tine imi face rău.

Mă amețește prezența ta, orice atingere îmi provoacă tremur.

E clar! Sunt dependent.

Și mă omori lent, dar consimțit...

Când sufletul mă doare și sângele țâșnește prin toți porii, îmi oferi senină un sărut. Morfina mea.

Și mă ajuți să mor cu buzele lipite de ale tale.

Cum se păstrează acest medicament ?

Tocmai asta e tragedia : că nu știu cum să te păstrez!

Și-atunci te iau toată!